O ce nespus fericire

O, ce nespu­să feri­ci­re,
Simțim de când L-am cunos­cut,
Pe Cel ce prin a Sa iubi­re,
Ne-a cură­țit și renăs­cut

Abține
Să cân­tăm cu bucu­rie,
Iubirea mare-a lui Isus,
De ea ori­ca­re din noi fie,
În toa­tă via­ța sa pătruns!

Ne zbu­ci­u­mam în sufe­rin­ță,
În noap­tea ce ne-ncon­ju­ra,
Dar Domnul prin a Sa voin­ță,
Ne-a dăru­it lumi­na Sa.

Și-am înțe­les toți mân­tu­i­rea,
Prin harul Celui răs­tig­nit;
Îi aștep­tăm acum veni­rea,
Să-adu­că ce ne-a pre­gă­tit.